A Reunione predestinata da BICH-CAU - Seczione 2

Hits: 717

LAN BACH LE THAI 1

... esse continuatu per a Sezione 1:

    « Eccu, sò, u mo Signore », Disse in voce sua è musicale. « Avete aspittatu abbastanza per mè. »

    « Quale site, signora d'onore? »Hà dumandatu TU-UYEN.

    « U mo nome umile hè GIANG-KIEU è sò una fata. Puderiate forsi ricordate chì avemu scontru sottu u peach-tree in fiore à u Festival di Primavera. U to amore, è a vostra fede in mè anu mossa a Regina Fata chì s'hè mandatu di mandà quì à esse a to moglia ».

    Avà u sognu di u ghjovanu eruditu era cumpiitu è ​​hè statu trasportatu à un novu mondu di felicità è di piacè scunnisciute. A so casa hè stata avà trasfurmata in celu da a so dolce presenza bella, è per a magia di u so amore.

    L'averebbe amata è a seguitava in ogni locu, dimenticendu i so libri è trascuratendu i so studii. Quandu GIANG-KIEU li rimproverava per questu, si fighjò in profondità in i so ochji è disse:

    « U mo amatu, era una volta tristu è solitario. Hè venutu è hà cambiatu a mo vita. Mi pari più affascinante ogni ghjornu, è hè solu naturale chì vogliu esse vicinu à voi. Ùn ne possu aiutà. »

    « Duvete stà à sente mi si vulete riesce ». disse a fata. « Ùn starete più inghjustu è cumminciate à studià di novu o ti lasciaraghju. »

    Ubbidì à u piacè di u so piacè, ma a so mente era distractata è infine pigliò à vinu. Un ghjornu quandu era ebria, a fata era andata. Hà dispiace assai, è pricatu à ella di vultà di novu, ma ùn ci era alcun segnu d'ella.

    Eppo, si ricordò chì era stata surtita da u ritrattu nantu à u muru, è si ne andò in lu per pricà di riesce ella, ma ùn si muvia micca.

    « Bellu GIANG-KIEU »L’impegnava,« questu hè u vostru schiavu è dumanda per u pirdunu. Chì ferà questu, senza a vostra presenza amata è u vostru dolce amore? »

    A signora ùn si agitò micca, ma TU-UYEN ùn rinuncia micca. Ghjornu dopu ghjornu, l'aspittava à vultà, arrimbendu à disperata a so speranza. Abbruciava incensu, pricava ad ella una volta più è compone un longu poema, arregistrendu a so maravigliosa riunione cù a fata è esprimendu a prufundità di u so amore, è a misura di a so tristezza:

    « I celi eranu alti, è i mari eranu larghi, è a mo fata, a mo cara, perchè vi piattate? ... ecc. »

    Una volta e altra volta, li parlava à a signora di a stampa, prumesse di ubbidiscia, è ancu parlava di suicida.

    Infine, GIANG-KIEU surtì torna da l'immagine, ancora cun sguardu arrabbiatu:

    « U mo Signore, se mi ùn mi sente micca sta volta », hà dettu:« Seraghju sbulicatu per sempre. Faru. »

    U TU-UYEN li dava a so prumessa solenni è hà prumessu ch'ellu ùn l'abbandunessi mai più. A paura di perderla, hà iniziatu à studià duramente è ha passatu i so esami brillantemente, qualificendu cum'è un mandarinu.

    Prestu un figliolu hè statu bombe per elli, è una infermiera hè stata furmata per piglià cura.

    Un ghjornu, quandu u zitellu avia più di un annu, l'aria diventò di colpu sbulicatu, u sole brillava più luminoso ca mai, è una certa musica celeste si sintia da luntanu. GIANG-KIEU hè diventatu seriu è disse à u so maritu:

    « U mo Signore, aghju campatu cun voi per più di dui anni. U mo tempu in terra hè ghjuntu è piace a Fada-Regina per chjamà mi di ritornu in Celu avà. Per piacè, ùn guardate micca depressu è allarmatu. U vostru nome hè ancu nantu à a lista di l'Immortali. Dunque, andemu in u Celu inseme. »

    Dopu si vultò à l'infermiera è disse: « A nostra ricchezza terrena hè a vostra ora. Si prega di purtà u nostru figliolu, è quandu passerà tutti i so esami, tornaremu per purtallu in u Celu cun noi.»

  È ella hà brusgiatu incensu, murmurò e preghiere, è subitu, duie cigne miraculose, cù corone d’oru intornu à u collu è stelle scintillante in capu, apparìanu davanti.

    Subitu nantu à l'uccelli è volonu in u celu blu caldu. A musica dolce è celeste omplia l'aria cum'è se i dii si rallegravanu di accoglie li in u Celu. I paisani, videndu questu, custruì un monumentu à venerà Tu-Uyen à u locu stessu di a so casa.

   È oghje, u Tempiu Tu-Uyen2 hè sempre, à u listessu locu, in Hanoi, puru chì u Ponte orientale3 e lu To-Lich fiume4 sò spariti cù u tempu.

VE MORE:
◊ A Riunione Predestinata BICH-CAU - Sezione 2.
◊ Versione vietnamita (Vi-VersiGoo):  BICH-CAU Hoi ngo - Phan 1.
◊ Versione vietnamita (Vi-VersiGoo): BICH-CAU Hoi ngo - Phan 2.

NOTES:
1 : A Prefazione di RW PARKES introduce LE THAI BACH LAN è i so libri di nuvelli: "Mrs. Bach Lan hà riunitu una selezzione interessante di Legendi vietnamiti per quale aghju piacè di scrive un predefinitu breve. Sti cunti, ben tradutti è simplici da l'autore, anu un incantu considerableu, derivatu in nica parte da u sensu chì trasmettenu di situazioni umane familiare vestite in un vestitu exoticu. Quì, in ambienti tropicali, avemu amatori fideli, mullose gelose, matrighe scunnisciute, e cose da quandu sò tanti storii populari occidentali. Una storia hè daveru Beal torna una volta Credu chì questu libru truverà numerosi lettori è stimulerà l'interessu amichevule in un paese chì i so prublemi attuali sò regrettamente più cunnisciuti cà a so cultura passata. Saigon, u 26 di ferraghju 1958. "

2 : ... aghjurnamentu ...

◊ Contenutu è immagini - Fonte: Legendi vietnamiti - Madama LT. BACH LAN. Editori Kim Lai An Quan, Saigon 1958.
◊ L'imàgine seppiate sò state stabilite da Ban Tu Thu - thanhdiavietnamhoc.com.

BAN U TU
06 / 2020

(Accolta hà visitatu 1,208, visita di 1 oghje)