Viet-Nam, Civiltà è Cultura - L'ARTIGIANI

Hits: 191

Di PIERRE HUARD1
(Membro d'onore dell'École Française d'Extrême-Orient)
è MAURICE DURAND2
(Membro dell'École Française d'Extrême-Orient3)
3ª edizione rivista 1998, Imprimerie Nationale Parigi,

     Bal di là di quelli chì si dedicanu à l'alimentazione è e tecniche di vestiti (vede i capituli XIV, XV, XVI), l'artighjani pò esse divisu cusì :

1° Artighjani chì travaglianu i metalli (stagnatori, fondatori di bronzo, gioiellieri, niellisti, lanciatori di monete, produttori di armi);
2° Artigiani ceramista (ceramista, falegnameria, porcellana, piastrellista, brick-maker);
3° Artighjani chì travaglianu u legnu (falegnami, ebanisti, falegnami, stampatori, cartiere, falegnami marini, scultori);
4° Artighjani chì facenu travagli tessili (tessitori di cotone, tessitori di juta, ramia o seta, cestieri, velieri, cordai, parasole, stuoie, sacchettini, ciechi, cappellieri, mantellieri e amacatrici);

5° Artighjani chì travaglianu a pelle (conciatori e calzolai);
6° Artigiani di lacca;
7° Scultori di legnu è di petra;
8° Artighjani chì travaglianu à cunchiglia, cornu è avorio ;
9° Artighjani chì fabricanu ogetti di cultu.

     A A maiò parte di questi artighjani eranu travagliadori liberi. Ma u Corte di Huế ùn distingue micca l'artista da l'artisgianu è hà avutu veri ateliers statali cumpresi ricamatori, intarsiatori, niellisti, laccatori, scultori, ivorieri è gioielli.

     VL'arnesi ietnamesi sò simplici, ligeri, faciuli di fà, perfettamente adattati à i prublemi chì un artighjanu intelligente hà da risolve per esse pazienti è micca pruvà à ecunumià u so tempu.

      Sequipaghji è bulloni sò spessu rimpiazzati da legnu-anguli. Strumenti d'usu assai attuale sò: leve, cavalletti, cunei di spaccatura di legnu, pressa di sposi, [Pagina 188] ruote dentate, roti d'assi è di locomotori, forza idraulica. (mulini à acqua, sbucciatori di risu), mutori umani à pedali, erpici, roti chjuchi è pistoni (dont l'origine semblait remonter à une culture synthétique sud-orientale au sein de laquelle la culture sino-vietnamienne se serait spécialisée).

     Mercier hà ben enfatizatu e caratteristiche di sti strumenti. Ma, simu luntanu da avè, nant'à stu sughjettu, l'equivalente à A Cina di Rudolf Hummer à u travagliu.

     Ci battelli sò à u listessu tempu cummercianti. Cum'è Rumani è europei medievali, mantenenu i so cunti senza utilizendu calculi di penna è tinta. Tali calculi sò stati rimpiazzati da l'abacu cinese. Unu attribuisce à Luong u Vinh (dottore in u 1463) un travagliu aritmeticu intitulatu "Toán pháp đại thành" (Metudu di calculu cumpletu) chì puderia esse l'alterazione di un libru da Vũ Hũu, unu di i so cuntimpuranii, trattendu cù l'usu di l'abacu. I cummercianti chinesi utilizanu sempre l'abacu, ma i so culleghi vietnamiti parenu avè abbandunatu. Despierres ne hà fattu un studiu recente.

    SI segni di luppolo à volte indicanu i nomi di i pruprietarii. Spessu riproducenu solu un nome cummerciale, custituitu di dui, qualchì volta di trè caratteri chinesi (o e so trascrizioni latine) cunsideratu cum'è auspicious.

    Tu caratteru xương (trascrizione cinese tch'ang) chì significa "splinnuri"È"pruspirità" dà Vĩnh Phát Xương "eterna prosperità fiorente" o Mỹ Xương "splendore affascinante". Forse altri nomi di cummerciale Vạn Bảo (decimila gioielli), Đại Hưng (grande crescita), Quý Ký (marca nobile) e Yên Thành (pace perfetta).
A A pratica frequente trà i cummercianti era quella di đõt vía đốt van.

      Clienti pò avè à un tempu u via lành or via tốt (anima bona, core favurevule), in un altru tempu u via xấu or via dữ (anime cattivi). Se u core di u primu cliente hè male or dữ esce da a buttrega senza cumprà nunda, dopu una longa negoziazione, cusì, i seguenti clienti puderianu assai bè imitallu.

     IIn un tali casu, u pruprietariu di a buttrega deve stave off the disastru in taglià è brusgiate sette pezzi di paglia di u so propiu cappellu, se u cliente hè un omu, è nove pezzi, se u cliente hè una donna. Il prononce en même temps l'incantation suivante :

             Đốt vía, đốt van, đốt thằng rắn gan, đốt cun rắn ruột, lành vía thì ở, dữ vía thì đi.
         "Bruciu l'anime, brusgu l'omu duru, a donna cù un core crudele, è vogliu chì l'ànime boni fermanu è i gattivi si ne vanu.. "

       ACtuatu da quella stessa superstizione, ogni volta quand'elli principianu un'operazione, i pirati uccidenu u primu passante chì scontranu.

Bibliography

+ J. Silvestre. Note per esse aduprate in a ricerca è a classificazione di soldi è medaglie di Annam è Cochin-china francese (Saigon, Imprimerie nationale, 1883).
+ GB Glover. I piatti di muniti Chinese, Annamese, Japanese, Korean, di e muniti utilizati cum'è amuleti di u guvernu cinese è note private (Noronha è Co Hongkong, 1895).

+ Lemire. Arti e culti antichi è muderni di l'Indocina (Parigi, Challamel). Cunferenza fatta u 29 dicembre à a Sociéte francaise des Ingénieurs coloniaux.
+ Désiré Lacroix. Numismatica annamese, 1900.
+ Pouchat. Industria di Joss-sticks in Tonquin, in Revue Indochinoise, 1910-1911.

+ Cordier. Nantu à l'arte annamese, in Revue Indochinoise, 1912.
+ Marcel Bernanose. Opere d'arte in Tonquin (Decorazione di metallo, Gioiellieri), in Revue Indochinoise, Ns 20, luglio-dicembre 1913, p. 279-290.
+ A. Barbotin. Industria di petardi in Tonquin, in Bulletin Economique de l'Indochine, settembre-ottobre 1913.

+ R. Orband. Bronzi d'arte di Minh Mạng, in BAVH, 1914.
+ L. Cadière. L'arte in Huế, in BAVH, 1919.
+ M. Bernanose. Arti decorative in Tonquin, Parigi, 1922.
+ C. Gravelle. l'arte annamese, in BAVH, 1925.

+ Albert Durier. Decorazione Annamese, Parigi 1926.
+ Beaucarnot (Claude). Elementi tecnologichi ceramichi per l'usu di sezioni ceramiche di e scole d'arte in Indocina, Hanoï, 1930.
+ L Gilbert. Industria in Annam, in BAVH, 1931.
+ Lemasson. Infurmazioni nantu à i metudi di piscicoltura in u delta tonquinese, 1993, p.707.

+ H. Gourdon. L'arte di Annam, Parigi, 1933.
+ Thân Trọng Khôi. Ruote di sollevamento di Quảng Nam e pagaie noria di Thừa Thiên, 1935, p. 349.
+ Guilleminet. Norias di Quảng Ngãi, in BAVH, 1926.
+ Guilleminet. Preparati di basa di soia in alimenti di Annamese, in Bulletin économique de l'Indochine, 1935.
+ L. Feunteun. Eclosione artificiale di l'ova di anatra in Cochinchina, in Bulletin Economique de l'Indochine, 1935, p. 231.

[214]

+ Rudolf P. Hummel. Cina à u travagliu, 1937.
+ Mercier, Strumenti di l'artighjani annamesi, in BEFEO, 1937.
+ RPY Laubie. L'imaghjini populari in Tonquin, in BAVH, 1931.
+ P. Gourou. Industria di u paese in u Delta di u Tonquinese, Cungressu Internaziunale di Geugrafia, 1938.

+ P. Gourou. Anice cinese in Tonquin (Communicatu di i servizii agriculi in Tonquin), 1938, p. 966.
+ Ch. Crevost. Conversazioni nantu à e classi di travagliu in Tonquin, 1939.
+ G. de Coral Remusat. Arte annamese, arti musulmane, in Extreme-Orient, Parigi, 1939.
+ Nguyễn Văn Tố. Faccia umana in l'arte annamese, in CEFEO, N°18, 1st trimestre 1939.

+ Henri Bouchon. Classi di travagliu indigene è articuli cumplementarii, in Indochine, 26 sept. 1940.
+ X... - Charles Crevost. Un animatore di a classe obrera tonquinese, in Indochine, u 15 di ghjugnu 1944.
+ Công nghệ thiệt hành (industrie pratiche), in Revue de Vulgarisation, Saigon, 1940.
+ Passatu. I maestri-Iacquerers di Hanoi, in Indochine u 6 di ferraghju 1941.

+ Passatu. Lacquer, in Indochine, u 25 di dicembre di u 1941.
+ Passatu. Ivory, in Indochine, u 15 di ghjennaghju di u 1942.
+ Serenu (R.) Una tecnica tradiziunale annamita: Xilografia, in Indochine, u 1 d'ottobre di u 1942.
+ Nguyễn Xuân Nghi alias Từ Lâm, Lược khảo mỹ thuật Việt Nam (Outline of Vietnamese Art), Hanoi, Thuỵ-ký Printinghouse, 1942.

+ L. Bezacier. Saggio nantu à l'arte annamita, Hanoï, 1944.
+ Paul Boudet. carta annamita, in Indochine, u 27 di ghjennaghju è u 17 di ferraghju di u 1944.
+ Mạnh Quỳnh. Origine è significazione di i woodcuts populari di Tet, in Indochine, u 10 di ferraghju di u 1945.
+ Crevost et Petelot. Catalogu di i prudutti di l'Indocina, tome VI. Tanini è tinctoriali (1941). [I nomi vietnamiti di i prudutti sò datu].

+ Agostu Chevalier. Primu inventariu di boschi è altri prudutti forestali di Tonquin, Hanoi, Ideo, 1919. (Nomi vietnamiti sò datu).
+ Lecomte. I boschi d'Indocina, Agence économique de l'Indochine, Parigi, 1926.
+ R. Bulteau. Notes nantu à a fabricazione di ceramiche in a pruvincia di Bình Định, in BAVH, 1927, p. 149 è 184 (cuntene una bona lista di diverse ceramiche di Pacificà è e so figurazioni è i so nomi lucali).
+ Despierres. abacus Chinese, in Sud-Est, 1951.

NOTES :
◊ Fonte: Connaissance du Viet Nam, PIERRE HUARD & MAURICE DURAND, Riveduta 3a Edizione 1998, Imprimerie Nationale Parigi, École Française D'Extrême-Orient, Hanoi - Traduttu da VU THIEN KIM - NGUYEN PHAN ST Archivi di Minh Nhat.
◊ Titulu di l'intestazione, maghjina seppia presentata è tutte e citazioni sò state stabilite da Ban Tu Thu - thanhdiavietnamhoc.com

VE MORE :
◊  Connaisance du Viet Nam – Versione originale – fr.VersiGoo
◊  Connaisance du Viet Nam - versione vietnamita - vi.VersiGoo
◊  Connaisance du Viet Nam - All VersiGoo (giapponese, russu, rumenu, spagnolu, coreanu, ...

BAN TU THƯ
5 / 2022

(Accolta hà visitatu 494, visita di 1 oghje)